Atunci cand gustul faimei ademenitor te cheama.

Se-aprinde-n tine dorinta ca o flama

Si se revarsa-ntr-o ampla contorsioneala

Si furori faci cu-o schema senzationala

Mai tare ca gaga si fara sfiala.

Cand te rostogolesti intreaga lume sucesti

Mintile tuturor le-ametesti

Dar nici macar nu clipesti

Mergi inainte fara sa te opresti

Ca totul tine de-al tau talent

Si farmec von Snake omniprezent

Toata lumea te iubeste

Ai fete multe ce te “doreste”

Doar sa le faci un semn si vin.

La tine paharu-i mereu plin

De soare si senin

Si zambete si canturi multe.

De vrei sa-aiba cin’ sa le-asculte

Noi suntem toti aici, mereu

Gata sa te-mbatam la greu

Si sa-ti uram printre-aurii gologani

un mare si calduros “La Multi Ani!”

by Kanna-chan and Dreamy, surioarele tale ^.^

In mana avem paharul de martini

Ea are o rochita, tipic gothic lolita

Baietii cand o vad striga ” ai senoritaaaa ! “

Uita-te la dreamy

Ai vrea-o in bikini

Hai frate nu-ti cade in plasa

Dar imaginea ei nu te lasa

E frumoasa

Are valoare

A calcat numai pe rosii covoare.

Uite-l si pe Radu, mey, te pui?

E-al nostru barosan dulce-amarui

Te da pe spate, de nu te vezi

El te uimeste si nu il crezi

Hranindu-se mereu cu faima cea mai de soi

Te loveste ca un puternic roi

Si te-ntrebi de unde-a venit

Si cum de el pe tine te-a gasit.

Dar nu te intreba, e totul clar

Radu iti da clasa, Radu e pe val!

Dreamy asta e ceva, va da clasa mai rau ca afrodita

La picioare toti ii cad cand o vad goala, pana si gayilor li se scoala

Dreamy a mea le stie pe toate

Umbla in cluburi in fiecare noapte

“La buni” e un nume de cod

Ea defapt are o organizatie, um complot

Noaptea e spion international

Ziua psiholog, fenomenal.

Priviti acum la Radu meu, baiat versat

“Manca-i-as putza lui de baiat”

Asa tipa babele extaziate

In sezlonguri, la soare, de toti filmate

Dar el isi pastreaza valoarea si la da cu flit

Dispare repede cu un sfarait

Nimeni nu stie unde s-a dus

Doar dreamy cunoaste… ea pe cululetzul lui dintii a pus.

Dreamy stie ce face, nu te pune cu ea

Multi baieti o vor, ha ha!

Dar din 4 cuvinte ea te lasa mut :

” Du-te dracu cocalar amarat “

Asta e nu ai ce sa-i faci

E o senorita foarte fine

Cand poarta rochita gothic lolita o vrei ca valentine

Dreamy este feroce ca o suta de lei

In dormitor la tine o vrei

Uita mey la el

Face rime mai ceva ca in bordel

Niciun peste nu se pune cu-al nostru Radu

Cand il vede ramane cu gura cascata si bradul

Ca tot vine craciunul, iti spun:

De nu-l vrei sub pom tre sa fi nebun

Iti face o contorsie shukara, cu clasa

Si cu gura cascata te lasa.

De vrei sa-l vezi, fa-ti programare

Si de-ai norocul cel mai mare

Vei reusi, ca celelalte bunaciuni

Si e mai bine ca sa calci pe taciuni.

by The Fame Monster and Balubista

Asta se intampla cand te pocneste inspiratia dirty si iti spui ca nu ai mai scris de mult timp…  ^.^

Ziua-n care, cocotati pe difuzoare, toti mimii au primit o culoare

Ea e Issa, ea e miza, ea ne da clasa ,cascati va lasa

Nu  te crede smecher, sau prea shukar, ca’i cazi imediat in plasa

Milionar, miliardar – ii lasi gust amar, fiindca valoarea ei e un dar

N-o egalezi, chiar de probezi

Hei hei hai DJ, explodeaza muzica…tupeu ai?

Toata lumea sus pe sase cai

Dansam, cantam nu ne intristam

Gustul vodkai vrem sa-l aflam

Numaidecat noua il va arata

Si o mostra din a ei fabrica ne va da

Lichior, vodka si secrete

Nu ne pasa, traim ca niste vedete

L-am face invidiosi si pe Terente, auzi?

Caci gustul nostru e mai ceva ca-al pinguinilor flamanzi

Fata asta, Issa, e ceva

Are diploma la rupt inimi, ha!

De nu ne crezi arunca-o privire

Sa nu ramai cu pantalonii-n vine!

Uita-te si tu cati tipi, n-ai nicio vina

Ca ei oricum doar pe Issa-o admira

E ca un paianjen veninos

Cu-un zambet viclean si primejdios

Nu incerca sa te joci cu ea

In plasa ei dragostea ti se va inoda

Odata ce esti prins nimic nu poti schimba

Dragostea ei e fatala, o distruge pe-a ta

Nu va dati mari, baieti

Issa v-o zice direct ” voi nu stiti sa beti “

Haideti cu noi, sarbatorim vioi, caci ea merita o groaza de fani

Pahare de vodka, sampanie si bani, plini de curaj strigam “La Multi Ani!”

by The Fame Monster and Balubista ~

Tot vorbind cu Dreamy la telefon am ajuns la un subiect ce tine de obiceiurile noastre de Mos Nicolaie.

-Si ti-ai aranjat cizmele? ma intreaba

-Aaaaa…de ce? -Pai nu asa faceai cand erai mica?

-Aaaaa…nu? Eu ii lasam un pahar de vin si sticla langa tocaraia pe care o aranja mama. Credeam ca vine, se imbata si imi lasa mie si celelalte cadouri.

Mda… ca sa vedeti imi puteam eu imagina atunci la noua ani )

Side note: cu intarziere dar asta e . Enjoy.

http://dirtyconfessions.wordpress.com/2009/12/05/our-derranged-family/odf-final-3/

Cap 1

-Elise’s point of view-

Inca o zi , inca un client. Mi se face sila de atata ghicit in palme si de dat horoscopuri, dar cel mai mult ma enerveaza cand nu mai am arome la narghilea. Se aude clopotelul : am un client si ar trebui sa ma opresc din bautul unei cafele tari cu aroma de alune de padure. Sunetul tocurilor pe podeaua mea de lemn aproape ca ma ispiteste sa ii spun sa isi scoata naibii pantofii aia ! E clar : sunt nervoasa.

-Buna ziua.

-Buna dimineata.- intampin tanara clienta- Doriti sa va citesc in palma? o intreb in timp ce continui sa ma uit la incaltamintea acesteia cu o privire plictisita

-Nu. As dori un talisman.

Observ cearcanele, expresia obosita si ochii plini de disperare. Seamana cu o nevastuica speriata. Parul strans intr-un coc este usor ciufulit si costumul de birou gri usor sifonat. Singurul lucru care o face sa arate mai prezentabil este bratara cu pietre de un albastru cerneala sclipitor. Se uita in jur si face o grimasa, semn ca ori nu ii place locul, ori crede ca va ramane fara un plaman daca mai sta aici.

-Ce probleme aveti? o trezesc la realitate cu o intrebare pusa intr-un mod nu prea gingas

-In ultimul timp am avut parte numai de ghinion. In plus nu pot dormi si sotul meu se poarta ciudat. imi explica

-Am inteles cum sta treaba.Cum va cheama?

-Amanda Griffin.

Ii notez numele in carnetelul meu.

-Va trebuie un talisman pentru a alunga ghinionul. Veniti maine pentru a-l lua.

Aceasta se infurie si bate cu pumnul in tejghea, tipand cat o tin plamanii. Pentru o femeie care nu a dormit de cateva zile are destula energie. In urma loviturii ceasca de cafea impreuna cu o lampa si cateva lumanari aprinse se cetremura pe masa. Cine se crede tipa asta ?

-Dar mie imi trebuie azi!

-Ori il luati ori nu il luati. Credeti ca talismanele se fac cat ai clipi? ii spun cu o voce rece, uitandu-ma la ea in sictir

-Atunci vin maine. ma anunta si pleaca, trantind usa dupa ea

Ma uit in jurul meu. Tejgheaua si mobila din buticul meu relativ mic sunt facute din lemn de cires, iar podeaua a fost fabricata in asa fel incat sa arate veche, dar nici noua nu este. Diferite perne in stil oriental stau imprastiate pe mobila, pe jos sau pe covoarele indiene. Lampi cu banuti chinezesti sau candelabre mici atarna de tavan, toate ornamentate cu voaluri sau dantele din culori calde. Intr-un dulap sunt asezate diferite matanii si alte obiecte pentru diferite scopuri in timp ce in biblioteca se odihnesc carti vechi. Incep sa ma gandesc oare ce ar fi putut sa o sperie pe client adar nu imi dau seama. Poate din cauza luminii cam inexistente dar si-ar pierde farmecul daca ar fi scaldat de razele soarelui.

-Rosa!!!

O fata de 16 ani intra in magazin prin usa din spate. Parul de un saten inchis aproape spre brunet este prins intr-o coada si ochii rosii aproape ca sclipesc in lumina difuza a incaperii.

-Da mama?

-Du-te si ia arome pentru narghilea, te rog. ii spun si ii dau bani

-De care?

-Ca de obicei. Azi vei face un talisman.

Fata ia banii si pleaca, inchizand usor usa dupa ea.

-Rosa’s point of view-

Arome de narghilea. Din nou. Nu ca as avea ceva in potriva… sa fumeze cat vrea, ce vrea. Bine, nu chiar ce vrea. Dintre toate, aromele de narghilea sunt cele pentru care am de mers cel mai mult, doar in nu stiu care magazinas minuscul si necunoscut de la marginea orasului poti gasi aromele specifice care se simt de fiecare data in buticul nostru. Doar alea ii plac mamei. Adica… ea chiar poate alege ce vrea si totusi le alege pe acelea pentru care trebuie sa merg atat… Nu ca as avea eu ceva de obiectat in toata povestea asta.

Prinsa de proprile-mi ganduri, dau cu rapiditate usa magazinului de arome la perete, speriindu-l pe proprietarul micut si carunt. Ma priveste ca de obicei. Adica cu ochii aia rotunzi si iesiti din orbite de spaima (nu, habar nu am de ce… chiar nu arat infricosator, pentur o vrajitoare!), cu mustata ridicandu-se usor intr-un tic nervos. Da sa spuna ceva –nu tocmai dragastos, dupa expresia lui- atunci cand, in neatentia mea, aproape ii dobor niste sticlute colorate de pe un raft, dar isi inghite cuvintele si incearca sa zambeasca. Pacat ca tot ce reuseste sa afiseze e un rictus idiot. Ei… pana la urma e si asta buna. Macar se straduieste. Stie si el cat de importante sunt veniturile venite din partea noastra in micuta lui afacere.

-Ca de obicei, domnisoara Rosa ? ma intreaba chicotind prosteste.

-Da. Si repede, te rog. Ma cam grabesc.

Nu incerc sa imi ascund evidenta plictiseala sub o masca asa schimonosita. Il privesc doar cu o spranceana usor ridicata, atunci cand incepe sa se foiasca agitat de colo’n colo, cautand aromele mamei. Mi le intinde curand, cu mainile lui batrane tremurande. Ii inmanez banii indiferenta si ies pe usa cea mare din lemn de stejar, trantind-o din nou. Sunt sigura ca bietul om s-a saturat de mine. Dar, macar cat voi mai da pe la el, vreau sa imi fac simtita prezenta.

-Le-ai luat pe toate ? ma intreaba mama, odata ajunsa acasa.

-Pana la ultima ceruta. Ai putea totusi sa-ti mai schimbi si tu gusturile la arome.

Ma priveste sceptica, strangand usor din buzele ei subtiri.

-Nu-mi spune ca ai avut prea mult de mers…

-Am zis eu ceva ?

-Te cunosc Rosa. Foarte bine chiar. Si iti cunosc si metodele.

La naiba. Tot ceea ce-mi ramanea de facut era sa neg. Bineinteles. Doar nu era sa recunosc ca era mai buna si mai experimentata. Momentan.

-Metode ? N-am facut decat sa-ti dau un sfat.

-Un sfat care sa iti aduce si tie unele avantaje, nu ?

Tac. Ochii ei de culoarea mierii ma privesc, usor ingustati, usor amuzati, dar cu siguranta victoriosi. Offff… Asta e mama. Stie ce vrea si cum sa obtina de fiecare data. Singurul lucru de care mai are nevoie acum e o aprobare din partea mea. Ah, de-ar fi asa de usor ! Dar nu. Eu sunt mandra. Nu o fac !

Chipul ei cu trasaturi delicate incepe sa se incrunte, incetul cu incetul din cauza nemultumirii iar degetele se inclesteaza mai tare pe punguta cu aroma de cirese. Fie, o fac. Macar sa fiu corecta. Si pana la urma, nici nu-mi place sa o vad suparata. Inghit in gol. Sau cel putin asta pare, cand de fapt eu nu fac decat sa inghit acel imens rotocol numit « mandrie prosteasca ».

-Fie… ai castigat.

Mama zambeste multumita. Ii plac atat de mult jocurile astea ! Daca ma gandesc mai bine, mi-ar place si mie daca as castiga tot timpul. Zambesc si eu pana la urma. Faptul ca ea castiga aproape de fiecare data face intr-un fel parte din datoria ei de mama.

-Tata cand vine acasa ? intreb eu, ajutand-o sa-si aseze aromele pe raft.

-Elise’s point of view-

-Pai ar trebui sa vina. A inchis magazinul mai devreme. Acum hai sa facem talismanul asta odata.

-Dupa ce tipa se rasteste la tine o mai si ajuti. spune oftand usor si pune ultimul pachet de arome la loc sigur

Ma uit la Roza cum se urca pe varfuri ca sa ajunga la raft.

-Trebuie sa incepi sa porti mai des tocuri.

-Ce ?! De ce ?! intreaba practic tipand

-Ca sa fii mai inalta.

-Am 1.68 ! Nu ti se pare ca sunt destul de inalta?!

-Vei arata bine pe tocuri. Plus ca ai putea prinde in plasa cativa baieti draguti. o tachinez

-Mama! tipa inrosindu-se putin

-Esti rosie in obraji!

Incep sa rad. Ocolesc tejgheaua si merg in spatele buticului, intrand intr-o camara. Caut o cutie cu plante, niste sfoara de matase albastra si bucati de material de in alb. Inainte sa ies din incaperea mica vad o cutie verde pe care scrie « 5th Avenue ». Iau cutia si pun restul lucrurilor pe ea. O aud pe Roza bombanind ceva despre tocuri, baieti si cum ca eu as fi imposibila. Ma uit la cutie. Nici nu stie ce o asteapta. Intru in magazin si pun obiectele pe o masuta joasa unde deobicei lucrez.

-Ce-i cu cutia aia? intreaba fata si se uita ciudat la ea

Iau capacul de carton si scot o pereche de pantofi negri de lac care sunt evidentu cu…tocuri !

-Nu port asa ceva!

-Ai de ales?

Pocnesc degetele si Roza nu se mai poate misca. Ii pun perechea in picioare si iau papucii in care s-a dus la magazin mai devreme, inchizandu-i intr-un dulap -cu cheia-. Pocnesc din nou si aceasta sare ca arsa de pe perna unde statea ca sa incerce sa deschida usile dulapului mic. Fara a obtine ceva insa.

-Poti sa te duci sa iei niste ata de culoarea snurului asta? o rog si ii dau sforicica din matase

-Nu ma duc cu astea in picioare.

-Desculta crezi ca e mai bine?

-Rosa’s point of view-

Da. Era ! Orice, dar nu pantofi cu toc !

M-am aplecat inca imbufnata si, privind-o cu cea mai buna incruntatura pe care o puteam face atunci, am tras incet de pantofi in jos, incercand sa mi scot. Da de unde… As fi vrut eu sa-mi iasa. Dar nenorocitii erau ficsi, prinzandu-mi piciorul ca un cleste si ascultand cuminti de vrajile mamei. Minunat.

O privesc, dar ea nu-mi arata decat expresia aia… victorioasa… pe care eu nu o pot avea.

-Fugi ! imi mai zice doar, intainte sa dispara dupa o perdea de dopuri de pluta, cautandu-si un ultim ingredient pentru talisman.

-La naiba !

-Am auzit ceva ? se aude vocea mamei.

-Urasc tocurile ! tip eu cat ma tin plamanii. Si pot spune ca am niste plamani foarte rezistenti, nu m-am atins in viata mea de vreo tigara. Ii reamintesc doar. Ei si vecinilor. Nu ca ar putea vreunul dintre ei sa uite asta vreodata. Nu sunt cea mai draguta persoana cand mi se pun draciile astea in picioare (a mai avut mama tentative).

Trantesc usa cat pot de tare in urma mea. Asa… sa stie ca am plecat.

La naiba cu papucii astia ! Bineinteles ca bomban tot drumul pana la mercerie. Intru acolo mai ceva ca un uragan, speriind-o pe proprietara, o babuta care isi aranja pana atunci linistita catrafusele. De ce sunt toti vanzatorii asa de batrani ? O grimasa rautacioasa imi trece usor peste chip, gandindu-ma la mama, una din putinele exceptii in orasul asta aproape bantuit. Dar trece repede. De indata ce papucii aia afurisiti imi amintesc de tocul imens pe care trebuie sa calc. Adica de cand aproape imi rup picioarele. Dar la asta contribuie si podeaua plina de crapaturi din mercerie… care isi primeste seria de injuraturi si priviri urate. Nu ca ar avea cu ce sa le vada pe cele din urma…

Reusesc din fericire sa ajung cumva pana la tejghea si cumpar ata. Apoi ies din magazin, trantind usa. Devine un obicei. Prost probabil, dar mie-mi place… Si pana la urma, nu am cum sa fiu binedispusa cand umblu pe tocuri, nu ?

Cu privirea-n pamant si papiota de ata bine stransa intre degetele mele inclestate cu furie, ma straduiesc sa merg cat mai gratios. Macar sa nu fac din experienta asta una si mai groaznica. Si tocmai cand ma laud in sinea mea ca am facut mai bine de zece pasi fara sa-mi zboare vreun picior aiurea, fara sa calc gresit, aud un usor fluierat din spate.

Urasc sa fiu fluierata ! E de prost gust.

Ma intorc iritata, dar curioasa ca sa vad cine e minunatul domn… si dau cu ochii de… cel mai dragut tip pe care l-am vazut in viata mea. Ma priveste cu niste ochi caprui, calzi si adanci si-mi arunca un zambet jucaus inainte de a o lua pe o straduta laturalnica.

Bineinteles ca obrajii au capatat cu repeziciune o culoare rozalie. Si privirea s-a mai ridicat putin. Si incruntarea a disparut, lasand loc unui zambet larg si prostesc.

Cand intru inapoi in magazin, mama ma priveste cu o expresie cu adevarat mirata.

-Ce ? intreb eu usor intepata ca s-a distrus starea acea de euforie.

-Ai deschis prea usor usa, precizeaza ea prudenta. Se poate ca tocurile sa fi facut ceva bun pentru tine ?

-Tocurile ? Nici vorba ! Pur si simplu mi s-a schimbat dispozitia pe drum…

-Bine atunci.

-Imi pot avea papucii inapoi ?

-Ooo, nu ! Ii mai pastrez o vreme.

Ma priveste amuzata atunci cand ii inmanez ata, dar nu mai pune nicio intrebare. Se lasa linistea in magazin, dar e curand sparta de glasul meu.

-Tu cum l-ai cunoscut pe tata ?

-Care dintre cei doi ?

Heeey, haideti cu totii sus, sus
Sa nu-mi zici ca nu ti-am spus
In noaptea asta distractia e-n toi
Dansezi pana ai genunchii moi
Ca e ziua Deei, mey
Sa ploua cu taietei
Hai pe ei
Stiu ca vrei
De stai deoparte ai nota trei
Ia tequila, vodka sau gin
Nu te lasa, paharu-i inca plin
Nu inceta, distractia e in toi
Hai in limuzina va luam si pe voi
De ziua lui Deea ne distram
Un pahar doua pana ne-mbatam
Ne facem de cap
Nu sa va fim voua pe plac
Ci sa simtim adrenalina-n vene
Lasa muzica sa sune, mey nene
Mergem la hotel, e foarte bine
Bem toata noaptea, crezi ca nu ne tine?
Dansam murdar pana la rasarit
Pe urma incercam sa ne-amintim cu cine am dormit

Refren:
DEEA
YEAH
Cand vine mareea
Ea e pe val
YEAH
Sarutul ei e letal
Demential
Il simti cum vine,
Direct spre tine
Si te intoxica tare
Cu a lui dulceata splendoare

16 ani 16 ani Deea are 16 ani
16 ani 16 ani plini de faima si de bani
16 ani 16 ani i-a trait cum tu nu poti
16 ani 16 ani sa le spui si la nepoti
16 ani 16 ani de faima pe pamant a adus
16 ani 16 ani din sarutul ei toxic mult s-a spus
16 ani 16 ani si cine il va gusta
16 ani 16 ani va lua drept ca drog FAIMA

Refren:
DEEA
YEAH
Cand vine mareea
Ea e pe val
YEAH
Sarutul ei e letal
Demential
Il simti cum vine,
Direct spre tine
Si te intoxica tare
Cu a lui dulceata splendoare
Refren:
DEEA
YEAH
Cand vine mareea
Ea e pe val
YEAH
Sarutul ei e letal
Demential
Il simti cum vine,
Direct spre tine
Si te intoxica tare
Cu a lui dulceata splendoare

by Balubista and The Fame Monster ~

Friend, Friend, Friend si Friend.

Pe atunci nu aveau nume, pentru ca nu aveau imaginatia necesara incat sa isi gaseasca, dar au facut rost numaidecat de ea, dupa uimitoarea experienta avuta in acea excursie spatiala. Cum spuneam, au pornit cei patru in nava lor hiper-sonica. Doar ca, in calatoria lor, au aterizat pe planeta 0. Planeta 0 se numea asa, pentru ca nimeni nu stia ce e cu ea, de unde aparuse si ce se gasea acolo iar tuturor le era frica sa paseasca pe meleagurile ei. S-ar putea spune ca cei patru prieteni erau tare curajosi, explorand un loc atat de primejdios si necunoscut… chiar asa s-a si scris mai apoi in cartile de istorie, dar adevarul e ca totul fusese pura intamplare. Acum asta ramane intre noi, bine? Ei, au ajuns ei acolo si stupoare: ciudata gravitatie a planetei atragand doar elementele foarte goale, capetele lor au fost instantaneu lipite de suprafata unsuroasa, cu asa o forta incat i-a lasat inconstienti (se poate observa, aveau pe atunci niste capete cu adevarat goale). Au stat inconstienti timp de doua zile martiene, timp in care unsoarea planetei, care avea efecte magice si malefice, li s-a impregnate pe creierul aflat pana atunci in menopauza. A aparut o idee. Apoi inca una si inca una. Au inceput sa se ingramadeasca, sa se certe, sa se inmulteasca, sa se imbete, sa tipe, sa loveasca in stanga si-n dreapta, sa injure, sa cante, sa danseze… s-a dezlantuit un adevarat taraboi! La asa galagie si energie au trebuit pana la urma si cei patru prieteni sa se trezeasca. Si-au dezlipit lenesi capatanile acum pline de idei de Planeta 0 si s-au privit nauci. Le era greu sa se recunoasca si totusi, parca fusesera asa dintotdeauna. Stiau ca sunt sortiti sa guverneze legile nebuniei impreuna, ca nu va fi un lucru usor, dar va merita orice efort. De atunci si-au cunoscut scopul: sa umple lumea de LOL-ul lor magic. Era atat de bine sa isi simta capatanile in sfarsit pline cu ceva! Doar ca acum erau prea pline. Daca pana atunci cei patru fantastici nu avusesera nume, sau vreo alta personalitate in afara de cea insetata de vodka, acum personalitatile se inghesuiau ca la piata in bietele lor trupuri, fiind de asemenea si transmisibile. Dar fix pentru ca erau prea multe, nu puteau fi trecute intr-o lista undeva. Din moment ce o astfel de lista nu avea sanse sa se mai termine vreodata, cei patru au decis sa lase totul in voia sortii, stiind ca personalitatile isi vor face fiecare mareata intrare pe podium atunci cand va veni momentul.

Astfel, cu aceste ganduri in minte si multumiti ca au in sfarsit ceva in minte, mandri de ei ca printr-o minunte necunoscuta reusisera sa faca imposibilul, si anume sa isi creasca numarul de neuroni, Cei Patru Fantastici au pornit inapoi spre Terra, pentru a infecta si acea lume cu vascoasele efecte ale misterioasei unsori de pe Planeta 0.

Ah, si ca sa nu uit, cei patru si-au gasit si noi nume, evident atat de multe, incat ar fi imposibil de enumerat toate.

“In ziua asta patru rahaturi s-au intalnit

Frate nu stiu daca-ti pasa dar iti zic explicit

Nu-mi pasa daca esti vre-un sfant anti alcool

Cand nu te vede nimeni sigur esti mort de matol

Rahatul nostru trebuie predat in scoli

Si de nu-ti place muta-te si mori

Sa ai faima e greu si nu-ti dau socoteala

Cand noi conduceam lumea ma’ta era o curva banala.”

Legenda made by Balubista, poezia by TheFameMonster.

Enjoy:)

Eh, si sa nu uitam: La Multi Ani, Deea!